Despăgubiri accidente de muncă – generalități

Accidentul de muncă este definit în cuprinsul Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă ca fiind vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Pentru a putea stabili cu mai multă ușurință dacă un eveniment este accident de muncă, prin Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 s-a realizat și o clasificare generală a accidentelor de muncă, astfel:

– accident care produce incapacitate temporară de muncă – accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale;

– accident care produce invaliditate – accidentul care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate;

– accident mortal – accidentul în urma căruia se produce decesul angajatului;

– accident de muncă de traseu – accident survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers, și care a antrenat vătămarea sau decesul. În cazul accidentelor de traseu, angajatul nu trebuie să se abată de la traseul normal.

Tocmai din acest motiv, angajatorul trebuie să țină evidența traseului pe care angajatul îl parcurge de acasă spre locul de muncă.

– boală profesională – dacă boala a fost provocată de agenți nocivi sau substanțe chimice periculoase, specifice locului de muncă. Aici este inclusă și suprasolicitarea corpului în timpul îndeplinirii sarcinilor de lucru.

Totodată potrivit Legii 319/2006 a securității și sănătății în muncă, angajatorilor le revin o serie de obligații pentru a evita accidentele de muncă și pentru a asigura sănătatea și siguranța angajaților. În consecință, aceștia trebuie să ofere angajaților condiții optime, echipamente de protecție, precum și informațiile necesare privind securitatea şi sănătatea în muncă.

La rândul lor, angajații trebuie să cunoască și să respecte măsurile de protecție a muncii. Legea prevede că atât angajatorii, cât și angajații pot fi sancționați în caz de încălcare a acestor măsuri.

Sfaturi generale de urmat dacă ați fost accidentat la locul de muncă:

• Solicitați de urgență asistență medicală și asigurați-vă că din evidența medicală rezultă că incidentul s-a petrecut la locul de muncă
• Raportați accidentul superiorului ierarhic și completați formularul de accidente
• Notați numele martorilor și, dacă puteți, faceți poze locului unde s-a întâmplat accidentul cât și si zonei lezate
• Tineți evideța tratamentului pe care îl urmați, a investigațiilor și a oricăror alte cheltuieli cauzate de accident, pe cât posibil prin intermediul chitanțelor, ordinelor de plată și altor instrumente care confirmă efectuarea de plăți

Atunci când este vorba de o vătămare foarte gravă, adesea vor exista consecințe ireversibile (cum ar fi paralizia, leziunile cerebrale severe, amputațiile, arsurile grave sau chiar decesul) care schimbă dramatic viața unei persoane, uneori chiar a întregii familii a acesteia,.

În ceea ce privește timpul în care se declară un accident de muncă precizăm că de regulă, accidentul trebuie să fie raportat cât mai repede posibil. În cele mai multe cazuri responsabilitatea le rămăne persoanelor accidentate.

Având în vedere că există în practică întâlnită situația în care angajatorul încearcă să mușamalizeze, să minimizeze sau chiar să nege producerea accidentului de muncă, eviden, cu scopul de a se sustrage de la plata despăgubirilor privind accidentelele de muncă, subliniem următoarele:

Raportați accidentul de muncă managerului/șefului/angajatorului dumneavoastră. Trebuie să raportați șefului/angajatorului dumneavoastră accidentul, urmând protocoalele de raportare a accidentelor pe care organizația dumneavoastră le are în vigoare.

Dacă ați suferit un accident grav la locul de muncă, atunci angajatorul dumneavoastră este obligat din punct de vedere legal să raporteze accidentul către Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Înregistrați accidentul în registrul de accidente (ori alt document similar). Fiecare organizație ar trebui să aibă un registru de accidente (o formă scriptică de înregistrare și monitorizare a situației accidentelor de muncă).

E drept că unii angajatori pot fi reticenți cu privire la înregistrare unui accident la locul de muncă în registrul de accidente, de cele mai multe ori din cauza posibilității neîndeplinirii obiectivelor de performanță pentru reducerea accidentelor la locul de muncă, ori din dorința de a nu fi obligați ulterior la despăgubiri pentru astfel de accidente.

Însă, pentru obținerea ulterioară a despăgubirilor pentru accidente de muncă este esențial să nu permiteți ca accidentul suferit de dumneavoastră să rămână neraportat.

Astfel, dacă sunteți angajat și ați suferit un prejudiciu din culpa angajatorului, aveți dreptul la despăgubiri. De asemenea, în cazul în care sunteți o rudă apropiată a unei persoane care a decedat în urma unui accident la locul de muncă, aveți dreptul la repararea prejudiciului suferit și acordarea daunelor morale.

Însă, condiția esențială pentru valorificarea drepturilor dumneavoastră este să nu fi fost respectate normele de protecție a muncii de către angajator.

Despăgubirile pentru accidente și boli la locul de muncă

În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă câştigul din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească.

În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială sub forma de daune morale.

Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Răspunderea civilă în domeniul accidentelor de muncă

Aceasta se circumscrie normei generale regăsita în Codul civil la art. 1357, potrivit căruia „cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 44 din Legea nr. 319/2006, angajatorul răspunde, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat.

Așadar, se poate observa că angajatul care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, are dreptul la compensații bănești din partea angajatorului.

În măsura în care angajatorul nu îl despăgubește pe angajatul accidentat, acesta se poate adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să îl oblige pe angajator la plata daunelor morale și materiale cauzate de accidentul de muncă.

Instanța de judecată

Litigiile ce presupun conflicte de muncă înglobează o serie de prevederi ce se abat de la normele litigiilor de drept comun.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 95 pct. 1) din Codul de procedură civilă, competența materială și teritorială de soluționare a cauzelor în care angajatul urmărește obținerea unor despăgubiri pentru accidentul de muncă suferit aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul angajatului reclamant.

O particularitate importantă cu privire la un astfel de litigiu de muncă este aceea că el este scutit de taxa de timbru, conform art. 270 din Codul Muncii.

O altă caracteristică o reprezintă celeritatea, întrucât termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile, cel puțin în teorie.

În astfel de litigii, sarcina probei îi revine angajatorului, culpa acestuia fiind prezumată, iar hotărârile pronunțate în fond sunt executorii de drept.

În practică, există numeroase situații în care procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă întocmit de către angajator sau Inspectoratul Teritorial de Muncă concluzionează că accidentul de muncă a fost cauzat din vina angajatului.

Totuși, este posibil ca, în cursul procesului civil, angajatul să dovedească că accidentul s-a produs din culpa angajatorului sau unui alt angajat, prin orice mijloc de probă (înscrisuri, martori, fotografii, filmări, expertize etc.)

Avocații specializați din cadrul Cabinetului Cândea Law Office vă stau la dispoziție pentru informații suplimentare relevante pentru cazul dumneavoastră. Vă oferim asistență și reprezentare în fața instanțelor judecătorești pentru obținerea despăgubirilor pentru accidente de muncă.

Pentru mai multe informații privind activitatea desfășurată de Cabinet vă rugăm să ne contactați prin intermediul formularului de contact.