Decizia CCR 649/2022 – angajatorul nu poate emite decizia de imputare
Decizia de imputare
Conform prevederilor art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor „Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor și serviciilor nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se face prin decizie de imputare.
Decizia de imputare se emite de către comandantul sau șeful unității a carei comisie a efectuat cercetarea administrativă și constituie titlu executoriu.”
Astfel, prin decizia de imputare, care avea caracterul unui titlu executoriu, angajatorul putea dispune efectuarea de rețineri salariale în sarcina angajatului, în acest sens art. 27 din Ordonanță stipulând că:
„Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse instituțiilor publice prevăzute la art. 2 se rețin în rate lunare din solda sau salariu ori din alte drepturi bănești ale celor în cauza, în condițiile legii, începând cu prima solda sau salariu al acestora, de la data comunicării titlului executoriu.
Ratele nu pot fi mai mari de o treime din solda lunară netă sau din salariul net, fără a se putea depăși, împreună cu celelalte rețineri, jumătate din aceste drepturi, cu excepția cazurilor în care prin lege se stabilește altfel.
Până la rămânerea definitiva a titlurilor executorii, sumele reținute în baza acestora se depun de către organul financiar al unității militare păgubite într-un cont separat, la banca sau la Casa de Economii și Consemnațiuni, la alegerea persoanei obligate la plata.”
Important de precizat este faptul că prevederile Ordonanței mai sus menționate se aplicau tuturor angajaților din Ministerul Apărării Naționale (personal civil și funcționari publici) astfel că Decizia CCR are o aplicabilitate largă.
Decizia de imputare – Nulitatea acesteia
Decizia CCR nr. 649/2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 103 din 07.02.2023, a vizat mai multe prevederi din Ordonanța Guvernului 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Criticile formulate cu ocazia excepţiei de neconstituţionalitate au vizat, printre altele, caracterul de titlu executoriu al deciziei de imputare emise de comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă în care s-a constatat paguba.
Relevant este faptul că Ordonanța anterior invocată este o reglementare anterioară actualului Cod al muncii, fiind dată pe vremea când era în vigoare Codul muncii din 1972, respctiv articolele 106-110.
Or, în actualul cod al muncii nu mai regăsim ideea de titlu executoriu a deciziei de imputare, în acest sens precizându-se că „orice imputare, pentru a putea fi pusă în executare, urmând să se facă prin mijlocirea instanţei judecătoreşti”.
Angajatorul care aplică prevederile Codului muncii, nefiind obligat să respecte o reglementare specială, precum în cazul militarilor, poate să se înțeleagă cu angajatul și acesta, de bunăvoie, să fie de acord să acopere prejudiciul – cu alte cuvinte, fără să se pună problema unei executări silite a obligației.
Tocmai de aceea Curtea, prin Decizia 649/2022 a satuat că: „… actul de imputare emis de comandantul sau șeful unității a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă nu poate fi considerat ca prezentând suficiente garanții de obiectivitate pentru a permite absența evaluării judiciare.
Din contră, într-un raport de muncă (indiferent de natura sa – contract individual de muncă/raport de serviciu) nu se poate recunoaște chiar părții care se pretinde păgubită dreptul de a emite ea însăși, prin diversele sale structuri, un act având caracter de titlu executoriu.
O asemenea orientare nu vădește decât existența unui grad ridicat de subiectivitate, incompatibilă cu securitatea juridică de care trebuie să se bucure părțile unui raport de muncă și cu principiile care stau la baza statului de drept.”
În lumina celor prezentate mai sus, rezultă că recuperarea se poate face în mod facil doar dacă angajatul e de acord cu cele care i se impută, adică recunoaște fapta și consideră că despăgubirea cerută este justă.
Însă, să uităm că părțile nu sunt pe poziții de egalitate într-o relație de muncă, ci există un raport de subordonare, ca atare, nu putem exclude ideea că uneori angajatul ar putea fi de acord cu cele imputate doar pentru a-și păstra postul și a nu risca să rămână fără loc de muncă.
„Astfel, principalele modalităţi de stabilire şi recuperare a prejudiciului produs angajatorului – atât în cazul răspunderii patrimoniale, cât şi al obligaţiei de restituire – sunt învoiala părţilor şi acţiunea în justiţie. În situaţia în care părţile nu se înţeleg, respectiv când salariatul nu recunoaşte producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflată la îndemâna angajatorului este aceea de a sesiza instanţa judecătorească în vederea obligării salariatului la repararea prejudiciului.”
Altfel spus „angajatorul nu poate obliga angajatul, prin propria sa decizie, să plătească despăgubirile pentru pagubele produse. În cazul în care nu există consens între aceştia cu privire la existenţa pagubei şi/sau asupra întinderii acesteia, angajatorul trebuie să apeleze la instanţa judecătorească”, subliniază Curtea în decizia sa.
Relevanța deciziei CCR pentru companii și alte categorii de angajatori decât MApN
Chiar dacă în actualul Cod al muncii nu se prevede că angajatorul are la dispoziție o decizie de imputare (ci doar de o notă de constatare și evaluare a pagubei) și că aceasta ar avea caracterul unui titlu executoriu, s-a constatat că în practică, acordul cerut de cod în urma notei de constatare și evaluare nu întotdeauna există.
Pe cale de consecință, rezultă că de fapt, angajatorii se folosesc de o decizie de imputare pe care, chiar dacă nu o denumesc astfel, o impun angajatului și operează apoi în mod direct reținerile salariale ca și cum nota de constatare ar avea caracter de titlu executoriu.
În același timp, angajatorii fie prezumă acordul părților, fie îl obțin în mod forțat. Sunt situații în care angajatorii procedează doar la încunoștințarea angajatului și operează reținerile salariale cu prima ocazie după constatarea pagubei.
Tocmai de aceea, „Curtea Constituțională a stabilit că, pentru daunele produse de un angajat, unitatea unde lucrează nu poate să emită decizie de imputare și să îi rețină banii din salariul cuvenit. Acest lucru trebuie stabilit doar de către instanță”.
Avocații specializați din cadrul Cabinetului Cândea Law Office vă stau la dispoziție pentru informații suplimentare relevante pentru cazul dumneavoastră. Vă oferim asistență și reprezentare în fața instanțelor judecătorești pentru obținerea anulării unei decizii de imputare.