Dobândirea cetățenie române. Redobândirea cetățeniei române

Dobândirea și redobândirea cetățeniei române este reglementată prin Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, cu modificările și completările ulterioare.

Legea cetăţeniei române, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 1 că „Cetăţenia română este legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român.”

Aceeași lege, precizează la art. 4. că cetăţenia română se dobândeşte prin: a) naştere; b) adopţie; c) acordare la cerere.

Astfel, copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români. Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:

1. a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean român;
2. b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română.

Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetăţean român, până la proba contrarie, dacă niciunul dintre părinţi nu este cunoscut.

Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

1. s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data căsătoriei;
2. dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni;
3. a împlinit vârsta de 18 ani;
4. are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor;
5. este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
6. cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;
7. cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional.

Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi.

În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului.

În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia.

În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.

Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele său.

Cetăţenia română se poate acorda şi persoanelor care au pierdut această cetăţenie, precum şi descendenţilor acestora până la gradul II inclusiv şi care cer redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1)lit. b)–e) din Legea cetățeniei.

Persoanele care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetăţenia română, cu posibilitatea păstrării cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e).

Redobândirea cetățeniei române

În funcției de momentul pierderii cetățeniei, distingem între redobândirea cetățeniei pierdute înainte de 22 decembrie 1989 și redobândirea cetățeniei pierdute după 22 decembrie 1989.

1. Astfel, pentru redobândirea cetățeniei române de către persoanele care au pierdut-o înainte de 22 decembrie 1989, din motive neimputabile lor sau cărora cetăţenia română le-a fost retrasă fără voia lor, precum şi de către descendenţii acestor persoane, până la gradul al doilea de rudenie (copii sau nepoţi), trebuie prezentate următoarele documente:

• paşaportul ţării de cetăţenie, a cărui copie va fi legalizată de ambasadă sau consulat;
• buletinul de identitate sau cartea de identitate a soţului (dacă acesta este cetăţean român), a cărui copie va fi legalizată de ambasadă sau consulat;
• certificatul de cazier judiciar obţinut în prealabil din România;
• certificatul de cazier judiciar din ţara de reşedinţă (care trebuie să fie legalizat cu Apostilă sau supralegalizat de autorităţile statului respectiv, conform legislaţiei acestui stat şi convenţiilor internaţionale aplicabile), a cărui traducere în limba română va fi legalizată de ambasadă sau consulat;
• acte de stare civilă ale solicitantului (certificate de naştere şi, dacă este cazul, de căsătorie), ale căror copii vor fi legalizate de ambasadă sau consulat;
• acte de stare civilă ale ascendenţilor (părinţi, bunici) care au fost cetăţeni români, ale căror copii vor fi legalizate de ambasadă sau consulat;
• dovadă a cetăţeniei române a ascendenţilor (părinţi, bunici) sau dovadă a faptului că localitatea de naştere se afla pe teritoriul României la data naşterii;
• declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte dacă s-a mai depus o cerere similară la o altă ambasadă, consulat sau autoritate română;
• declaraţie pe propria răspundere cu privire la domiciliu: dacă se intenţionează menţinerea domiciliului în străinătate sau stabilirea domiciliului în România (care va fi autentificată de ambasadă sau consulat);
• declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a siguranţei naţionale a României şi că nu a desfăşurat astfel de activităţi în trecut (care va fi autentificată de ambasadă sau consulat).

În cazul în care se solicită redobândirea cetăţeniei şi pentru copiii minori ai solicitantului, se vor depune şi următoarele documente:

• certificate de stare civilă pentru copiii minori, al căror copii vor fi legalizate de ambasadă sau consulat;
• declaraţie de consimţământ pentru obţinerea cetăţeniei române dată către minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, care va fi autentificată de ambasadă sau consulat;
• acordul soţilor pentru dobândirea cetăţeniei de către copiii minori, dat prin declaraţie autentificată, cu precizarea domiciliului copiilor (declaraţia va fi autentificată de ambasadă sau consulat).

Redobândirea cetăţeniei române în această situaţie este scutită de plata taxelor consulare de plin drept.

1. Pentru redobândirea cetăţeniei române pierdută după data de 22 decembrie 1989, persoanele interesate trebuie să prezinte următoarele documente:

• paşaportul ţării de cetăţenie, a cărui copie va fi legalizată de ambasadă sau consulat;
• certificatul de cazier judiciar obţinut în prealabil din România (vezi rubrica privind obţinerea certificatelor de cazier judiciar  din România);
• certificatul de cazier judiciar din ţara de reşedinţă (care trebuie să fie legalizat cu Apostilă sau supralegalizat de autorităţile statului respectiv, conform legislaţiei acestui stat şi convenţiilor internaţionale aplicabile), a cărui traducere în limba română va fi legalizată de ambasadă sau consulat;
• acte de stare civilă (certificate de naştere şi, dacă este cazul, de căsătorie), ale căror copii vor fi legalizate de ambasadă sau consulat;
• declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte dacă s-a mai depus o cerere similară la o altă ambasadă, consulat sau autoritate română
• declaraţie pe propria răspundere cu privire la domiciliu: dacă se intenţionează menţinerea domiciliului în străinătate sau stabilirea domiciliului în România (care va fi autentificată de ambasadă sau consulat);
• declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a siguranţei naţionale a României şi că nu a desfăşurat astfel de activităţi în trecut (care va fi autentificată de ambasadă sau consulat);
• dovadă scrisă privind data pierderii cetăţeniei române (copia hotărârii de guvern prin care s-a aprobat renunţarea anterioară la cetăţenia română sau adeverinţă emisă de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor sau de o ambasadă sau un consulat al României care să confirme data pierderii cetăţeniei române).

Redobândirea cetăţeniei române, legalizarea copiilor şi a traducerilor şi autentificarea declaraţiilor sunt supuse taxelor consulare, care se pălătesc de solicitanţi la ambasada sau consulatul competent.

Situația litigioasă conexă acțiunii de redobândire a cetățeniei române

În practică, de cele mai multe ori cererile de redobândire a cetățeniei române, formulate în baza dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, nu sunt soluționate într-un termen rezonabil de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC).

În ciuda tuturor demersurilor de urgentare a dosarelor aflate pe rolul ANC (petiții, memorii etc.) pe care persoanele interesate le exercită, personal sau prin intermediul avocatului, în multe cazuri acestea rămân fără un răspuns, ori se primește unul standard, care în fapt nu reprezintă o rezolvare a cererii.

În aceste situații, des întâlnite, singura posibilitate legală pe care o are la îndemână solicitantul o reprezintă acțiunea în justiție, prin care ANC să fie obligată la rezolvarea și soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române.

Instanțele de judecată, constatând că se încalcă adeseori termenul rezonabil, admit acțiunile justițiabililor și dispun în sarcina Autorității Naționale pentru Cetățenie să soluționeze cererile și să comunice părților Ordinul de redobândire/respingere a cetățeniei române.

Atenție, instanța de judecată nu se poate substitui Autorității Naționale pentru Cetățenie (ANC) privind Ordinul de admitere sau de respingere a cererii de redobândire.

Rămâne în sarcina exclusivă a ANC să constate dacă sunt îndeplinite condițiile legii pentru aprobarea cererii, sau după caz, nu sunt îndeplinite și, în consecință, să respingă cererea.

În jurisprudența lor, instanțele de judecată au efectuat analiza prevederilor legale incidente în materie, inclusiv în ceea ce privește termenele stipulate de lege cu privire la soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Totodată au fost lămurite anumite aspecte care au constituit apărările invocate de ANC în cadrul dosarelor, respingându-le motivat în diferite spețe.

De cele mai multe ori, apărarea principală formulată de ANC în fața instanțelor de judecată (dar și în răspunsul standard trimis petenților la solicitările acestora, de urgentare a dosarelor de redobândire a cetățeniei române), constă în faptul că, după înregistrarea cererii de redobândire, Președintele Comisiei pentru cetățenie din cadrul ANC dispune solicitarea de relații cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 21/1991.

Concluzionând asupra activităților întreprinse anterior chemării în judecată, Autoritatea Națională pentru Cetățenie consideră că nu există o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane privind redobândirea cetățeniei române. Ori, legiuitorul a ales să sancționeze doar refuzul nejustificat, iar atunci când nu există exces de putere, ANC amintește că nu poate fi reținut refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Din analiza dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 21/1991, o instanță de judecată a reținut (Decizia nr. 2177 din 08.11.2021 a Curții de Apel București) că la data sesizării instanței de fond, termenul de 5 luni se împlinise, iar autoritatea pârâtă nu poate fi exonerată de răspunderea obiectivă invocând omisiunea altor autorități de a răspunde solicitărilor sale, astfel încât prejudiciul cauzat petentului să rămână în sarcina acestuia.

Nu s-au invocat sau dovedit circumstanțele excepționale la care face referire art. 16 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 21/1991, iar culpa procedurală revine autorității publice căreia legea i-a stabilit competența de soluționare a cererii într-un anumit termen, aceasta fiind, în cadrul acțiunii în contencios administrativ, entitatea statală care reprezintă pe plan procesual toate autoritățile și instituțiile publice cărora aceeași lege le-a stabilit atribuții punctuale.

De asemenea, reține instanța că nu este suficientă nici simpla fixare a primului termen, la care Comisia să verifice îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române, chiar dacă acesta este în interiorul termenului de 5 luni de la data înregistrării cererii, dacă nu se dovedesc situațiile excepționale pentru care autoritățile solicitate nu au răspuns.

Sarcina probei revine celui care face o afirmație, neputându-se reține o încălcare a rolului activ de către judecătorul fondului, învestit cu analiza refuzului pretins nejustificat, față de care pârâta era obligată să depună întreaga documentație administrativă și să prezinte motive temeinice.

Contrar susținerilor ANC, reține instanța că verificarea îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei trebuie să se încadreze în termenul de 5 luni de la data înregistrării cererii, termen în care instituția recurentă are obligația de a depune toate diligențele necesare pentru rezolvarea cererii (Decizia nr. 220 din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel București).

Așadar, persoana vătămată (cetățeanul lezat într-un drept sau interes legitim) prin nesoluționarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române, în condițiile Legii nr. 21/1991 coroborată cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, poate apela la instanța de judecată pentru redobândirea cetățeniei române.

Avocații specializați din cadrul Cabinetului Cândea Law Office vă stau la dispoziție pentru informații suplimentare relevante pentru cazul dumneavoastră.

Vă oferim asistență și reprezentare în fața instanțelor judecătorești pentru obținerea ori redobândirea cetățeniei române.

Pentru mai multe informații privind activitatea desfășurată de Cabinet vă rugăm să ne contactați prin intermediul formularului de contact.