Reconstituirea vechimii în muncă în vederea pensionării potrivit Legii nr. 263/2010

Reconstituirea vechimii în muncă – acțiune în instanță

Pentru stabilirea drepturilor de pensionare sunt avute în vedere două criterii principale, anume vârsta solicitantului și stagiul de cotizare. În compunerea stagiului de cotizare intră vechimea în muncă precum și alte perioade asimilate. Probarea vechimii în muncă și implicit a stagiului de cotizarea este prevăzut ca mijloc de probă carnetul de muncă în conformitate cu Decretul nr. 92/1976, abrogat prin Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.

Față de împrejurarea pierderi, distrugerii carnetului de muncă există posibilitatea legală de reconstituire a acestei vechimi în vederea stabilirii drepturilor de pensionare. Un aspect important este că în anumite condiții se poate obține o adeverință duplicat al carnetului de muncă. După epuizarea acestui demers, în măsura în care nu mai există date despre fostul angajator se poate introduce acțiune în instanța având ca obiect reconstituirea vechimii în muncă.

Condiții pentru reconstituirea vechimii în muncă pe cale judiciară

O astfel de acțiune poate fi introdusă când din orice motiv persoana interesată nu mai posedă actele pentru dovedirea vechimii în muncă pe baza unui contract individual de muncă. Această acțiune trebuie îndreptată împotriva fostului angajator în condițiile art. 279 alin. (2) din Codul Muncii.

În acest sens avem pronunțată Decizia nr. 223/11.07.2002 a Curții Constituționale, din care redăm următoarele pasaje elocvente în promovarea acțiunii de reconstituire a vechimii în muncă

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele: Alin. (1) al art. 14 din Decretul nr. 92/1976 condiţioneaza folosirea procedurii speciale pentru reconstituirea vechimii în munca, respectiv activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcţia, meseria sau specialitatea, de dovedirea „cu acte” a faptului ca arhivele în care se pastrau documentele din care rezultă aceste situaţii „au fost distruse”. Aceasta condiţionare limitează în mod nejustificat posibilitatea cetăţenilor de a cere reconstituirea vechimii în munca. Imposibilitatea obţinerii unor acte doveditoare a activităţii depuse pe baza unui contract de muncă nu este determinata, în cele mai frecvente cazuri, de distrugerea completa a unor arhive. Arhivele respective s-ar putea sa fi dispărut, fără să fie distruse, s-ar putea sa fi dispărut ori sa fi fost distruse doar o parte din documente sau, datorită altor situaţii similare, sa nu se mai găsească actele doveditoare a activităţii depuse de anumite persoane. Chiar şi în cazul distrugerii unor arhive, rareori exista posibilitatea dovedirii cu acte a acestui fapt. Prin urmare, categoriile de cetăţeni care nu pot obţine acte oficiale pentru dovedirea activităţii depuse pe baza unui contract de muncă şi nici nu pot dovedi cu acte ca arhivele au fost distruse nu îşi pot exercita drepturile în condiţii egale cu celelalte categorii de cetăţeni, textul de lege examinat instituind o discriminare contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (2) al art. 14 din Decretul nr. 92/1976, acestea instituie, de asemenea, o discriminare între cetăţeni, contrară principiului egalităţii în faţa legii, statuat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, permitand sa ceara reconstituirea vechimii în munca, printr-o procedură specială, doar „persoanele care depun activitate pe baza unui contract de muncă, cadrele permanente ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne şi membrii cooperativelor meşteşugăreşti”, excluzând de la acest drept persoanele care, indiferent din ce motive, au încetat raporturile de muncă sau de serviciu. Cele două categorii de cetăţeni se afla strict formal în situaţii diferite, unii în activitate şi alţii nu, dar aceasta nu justifica tratamentul juridic diferenţiat, întrucât, în ceea ce priveşte substanţa dreptului pretins, situaţia lor este identică: fiecare a desfăşurat activitate în baza unor raporturi de muncă ori de serviciu într-o perioadă pe care nu o pot dovedi, fără culpa lor, prin acte originale. Cetăţenii care nu mai sunt în activitate, precum şi cei care nu pot dovedi cu acte faptul ca arhivele au fost distruse nu pot obţine confirmarea perioadei în care au depus activitate pe bază de contract de muncă, confirmare care le-ar fi necesară pentru a putea beneficia de pensie sau de alte drepturi de asigurări sociale. Curtea constata, asadar, ca dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 sunt contrare şi prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie.Curtea retine, de asemenea, şi încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie prin îngrădirea liberului acces la justiţie, deoarece condiţionarea stricta de textul de lege examinat a posibilităţii cetăţenilor de a cere reconstituirea activităţii depuse pe bază de contract de muncă ingradeste exerciţiul dreptului unor categorii de cetăţeni de a solicita şi de a obţine realizarea unor interese legitime prin intermediul justiţiei. Curtea Constituţională, având a se pronunţa într-o situaţie analoagă cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, prin care se acordă beneficiul încadrării în grupele I şi II de muncă pentru perioadele anterioare doar celor aflaţi în activitate la data intrării în vigoare a decretului-lege. Prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999) a statuat ca „apare discriminatorie recunoaşterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activităţi caracterizate prin condiţii deosebite, nu şi în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleaşi condiţii, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 68/1990, au încetat raporturile de muncă”. În consecinţa, Curtea a admis excepţia şi a constatat neconstituţionalitatea textului de lege examinat.Deşi Decretul nr. 92/1976, la fel ca şi Decretul-lege nr. 68/1990, a fost adoptat anterior Constituţiei din 1991, Curtea nu poate retine abrogarea sa implicita, în sensul prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”. Curtea retine şi în cazul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 92/1976, ca şi în cazul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, ca acestea „nu sunt neconstituţionale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetăţeni, nu şi în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeaşi situaţie” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 87/1999).Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 1.396/2002 şi constata ca dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă sunt neconstituţionale în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în munca, în condiţiile reglementate prin acest decret. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.

• 

În accepțiunea Curții Constituționale pentru evitarea oricărei forme de discriminare este necesar să fie recunoscut dreptul oricărei persoane la reconstituirea vechimii în muncă, indiferent de motivul care a creat acestă imposibilitate.

Reconstituirea vechimii în muncă – reglementare legală

Procedura reconstituirii vechimii în muncă se desfășoară în conformitate cu următoarele dispoziții legale:

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976: ,,Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retributia tarifara de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta.’’

Totodata, art. 22 alin.1 din acelasi act normativ, prevede ca: ,,persoanele care eliberează acte pentru dovedirea vechimii în munca şi a altor situaţii decurgand din executarea raporturilor de muncă, cele care efectuează înscrieriîn carnetele de muncă sau în fişele de pensii ori vizează acte în vederea înscrierii datelor în aceste carnete, precum şi cele care au obligaţii de control în legătură cu aceste operaţii, răspund, după caz, disciplinar, administrativ, material, civil sau penal, în condiţiile legii, pentru neîndeplinirea sau executarea defectuoasă a sarcinilor ce le revin.’’

Conform art. 158 alin. 3² din Legea nr. 263/2010, în situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive.

De asemenea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în ambele tipuri de acţiuni, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în ipoteza în care nu există documente primare [art. 279 alin. (2) din Codul muncii, pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioară intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/acelaşi text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi în continuare;

Și art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I sau/şi a II-a de muncă].În cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare – obligaţie de a face – având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă [art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, în ceea ce priveşte identificarea deţinătorilor de arhivă vizând documentele cu valoare practică].

Angajatorul desfiinţat în urma procedurilor de insolvenţă, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosinţă [art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865/art. 32 alin. (1) lit. a) şi art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă], iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume propriu, nu are calitate procesuală, deoarece, de la momentul radierii societăţii pe care o reprezenta acesta nu mai poate exercita nicio atribuţie în legătură cu societatea radiată, fiind degrevat de orice responsabilitate (art. 136 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în prezent abrogată; art. 180 din Legea nr. 85/2014, în vigoare la acest moment).

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/acelaşi text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi în continuare;

De asemenea art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acelaşi tip de acţiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, în cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare – obligaţie de a face.

Aceasta are ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865/art. 32 alin. (1) lit. a) şi art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv a art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare/art. 180 din Legea nr. 85/2014 , angajatorul desfiinţat în urma procedurilor de insolvenţă, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosinţă, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă.

Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2016.

• 

Consultanță reconstituirea vechimii în muncă

Întrucât promovarea acțiunii de reconstituire a vechimii în muncă comportă un caracter deosebit de complex, inclusiv audieri de martori, expertizarea locului de muncă recomandarea Cabinetului este să apelați la consultanță juridică pentru a vă maxima sanșele de reușită. În cadrul acestui tip de litigiu se pot obține inclusiv despăgubiri dacă dispariția carnetului de muncă saua a altor înscrisuri doveditoare era în sarcina unui deținător de arhivă sau chiar a fostei unități angajatoare. Pentru mai multe informații vă invităm să ne spuneți problema dumneavoastră la acest link.