Ordonanța de plată – ce este?

Cererile privind ordonanța de plată se soluționează conform normelor care reglementează procedura ordonanței de plată.

Această procedură este o una specială prevazută de art. 1014 – 1025 Cod Procedura Civila, prin care creditorul solicită instanței de judecată obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Ordonanța de plată „se aplică creanțelor certe, lichide si exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”

Se observă, deci, că legiuitorul a prevăzut, pe lângă procedura contencioasă „clasică”, de drept comun și o serie de proceduri speciale, mai simple, suplimentare și facultative. Acestea sunt menite pe de-o parte, să degreveze instanțele de judecată de procedura complexă a acțiunilor formulate pe calea dreptului comun, iar pe de altă parte, să faciliteze beneficiarilor, accesul la justiție.

Procedura ordonanței de plată permite, după cum am arătat, creditorilor să obțină rapid și facil un titlu executoriu, fiind un instrument complementar și facultativ pentru creditor. Aceasta deoarece creditorul este liber să aleagă între procedura de drept comun și procedura specială, cu precizarea că termenul de soluționare al celei dintâi poate fi mai mare. (din considerente care țin preponderent de organizarea activității instanțelor judecătorești)

Având în vedere cele de mai sus, date fiind avantajele evidente ale procedurii ordonanței de plată, apreciem că atunci când sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, ordonanța de plată reprezintă, indubitabil, varianta optimă pentru a stopa întârzierea la plată a debitorilor, prin depășirea termenului contractual sau legal, stabilit pentru executare.

Condiții de admisibilitate ale cererii privind ordonanța de plată

1. În primul rând, la fel ca în cazul oricărui alt mijloc de exercitare a acțiunii civile și în cazul ordonanței de plată trebuie îndeplinite condițiile generale privind capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul și formularea unei pretenții.
2. În al doilea rând, din economia textului de lege prevăzut la art. 1014 Cod procedură civilă reţinem ca acesta condiţionează incidenţa sa şi, în consecinţă, admisibilitatea cererii de emitere a ordonanţei de plată, de existența unei creanţe care să fie certă, lichidă şi exigibilă.
3. Mai departe, prevederile art. 1015 Cod procedură civilă instituie obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile (premergător înaintării cererii de emitere a ordonanţei de plată la instanţa de judecată) constând în comunicarea către debitor, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, a unei somaţii de plată.
4. O altă condiție de admisibilitate a ordonanței de plată vizează temeiul creanței, care poate fi un contract civil, indiferent de calitatea pe care o au părțile acestuia – persoane fizice sau persoane juridice (textul de lege prevede „inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă”).
5. În ceea ce privește dovada creanței aceasta în mod obligatoriu, trebuie să fie constatată printr-un înscris ori să fie determinată potrivit unui statut, regulament, sau altui înscris, asumat de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Dispozițiile art. 1017 Cod procedură civilă referitoare la cuprinsul cererii privind ordonanța de plată stipulează elementele obligatorii pe care aceasta trebuie să le conțină – numele și prenumele, domiciliul sau după caz sediul creditorului; suma ce reprezintă obiectul creanței; semnătura creditorului ș.a.

La cerere se anexează înscrisurile care atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. De asemenea, dovada comunicării somației despre care am precizat anterior, se va atașa cererii, sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Procedura în fața instanței

Cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată se soluţionează de instanţa competentă pentru soluționarea fondului cauzei în primă instanţă.

Totodată, fiind prin definiţie o cerere evaluabilă în bani, pe motiv că are ca obiect plata unei sume de bani, ordonanța de plată va fi de competenţa judecătoriei, dacă cererea principală are o valoare de până la 200 000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor. (conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. k Cod procedură civilă). 

În mod similar, dacă cererea principală are o valoarea este de peste 200 000 de lei, atunci competența în soluționarea cauzei privind cererea ordonanței de plată va reveni tribunalului. (conform prevederilor art. 95 Cod procedură civilă).

După cum am arătat anterior, cererea de emitere a ordonanței de plată trebuie să cuprindă:

• datele de identificare ale părților;
• suma care face obiectul creanței;
• temeiul de fapt și de drept al obligației de plată;
• termenul până la care trebuia făcută plata și orice element necesar pentru determinarea datoriei;
• suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;
• semnătura creditorului.

În ceea ce privește taxa de timbru datorată pentru cererile privind ordonanța de plată, menționăm că aceasta are un cuantum fix și redus, respectiv 200 lei.

Spre deosebire de procedurile clasice, în cazul procedurii speciale în discuție, comunicarea cererii de chemare în judecată are loc după fixarea primului termen de judecată.

În acest sens, dispozițiile art. 1019 Cod procedură civilă prevăd că „pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților potrivit dispozițiilor referitoare la pricinile urgente…”. De asemenea „citația va fi înmânată părții cu 10 zile înaintea termenului de judecată(…) la citația pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului (de emitere a ordonanței de plată) și actele depuse de acesta în dovedirea pretențiilor.”

Totodată, spre deosebire de procedura de drept comun, debitorul are obligația să depună întâmpinare cu 3 zile înainte de primul termen de judecată. Starea de pasivitate a debitorul manifestată prin nedepunerea întâmpinării, poate fi considerată de instanță ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.

În ipoteza în care debitorul face plata, iar creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanța de judecată ia act de aceasta printr-o încheiere definitivă, prin care dispune închiderea dosarului.

În ipoteza în care debitorul nu face plata, dar ajunge la o înțelegere cu creditorul asupra plății, instanța de judecată pronunță o hotărâre de expedient, având regim derogatoriu față de cel comun, în sensul că nu are deschisă calea de atac a recursului, ci este definitivă și constituie titlu executoriu.

În ipoteza în care debitorul contestă creanța, instanța va verifica temeinicia contestației pe baza înscrisurilor de la dosar și a explicațiilor și lămuririlor date de părți. Dacă apărările invocate de debitor sunt temeinice, instanța pronunță o încheiere prin care respinge cererea creditorului privind ordonanța de paltă.

Instanța va respinge cererea și atunci când apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele anterior menționate (înscrisuri, explicații și lămuriri), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun.

În această ultima ipoteză de respingere a cererii, creditorul poate formula o nouă acțiune, însă de aceasta dată pe calea dreptului comun.

Dacă instanța apreciază pretențiile creditorului ca fiind întemeiate, emite ordonanța de plată, în care se precizează suma și termenul de plată. Acest termen de plată nu poate depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței și nici nu poate fi mai mic de 10 zile, iar judecătorul nu poate stabili un alt termen de plată decât dacă părțile se înțeleg în acest sens.

ATENȚIE!

În cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe, instanţa, la cererea debitorului, va putea, prin excepţie de la dispoziţiile arătate mai sus, să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată.

În cazul în care debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, ordonanța de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

Atât ordonanța de plată cât și încheierea de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată pot fi atacate, debitorul putând formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

În cadrul acesteia nu pot fi invocate decât nerespectarea cerințelor speciale pentru emiterea ordonanței de plată și dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată.

Avocații specializați din cadrul Cabinetului Cândea Law Office vă stau la dispoziție pentru informații suplimentare relevante pentru cazul dumneavoastră. Vă oferim asistență și reprezentare în fața instanțelor judecătorești pentru obținerea unei ordonanțe de plată.

Pentru mai multe informații privind activitatea desfășurată de Cabinet vă rugăm să ne contactați prin intermediul formularului de contact.