Conducerea fără permis – reglementare legală
Infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere face parte din grupa infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice, fiind prevăzută în Capitolul II din Titlul VII din Partea specială a Codului penal român, în art. 335. Fapta prevăzută în textul art. 335 era incriminată și în legislațiile anterioare, legiuitorul român apreciind că acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care există obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care nu îndeplinește această condiție, reprezintă o faptă gravă ce trebuie sancționată printr-o normă de drept penal.
Gravitatea acestei fapte rezultă din specificul acestui gen de activitate, în care implicarea unei asemenea persoane într-un accident de circulație poate conduce la decese, vătămări corporale sau distrugerea unor bunuri (de cele mai multe ori aceste bunuri se rezumă la vehiculele implicate în accident). Totodată trebuie subliniată și o altă condiție specială care a determinat legiuitorul să incrimineze această faptă, respectiv, necesitatea ca persoana care conduce un vehicul pe drumurile publice să fi absolvit un curs special de pregătire în acest domeniu.
Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere și creșterea semnificativă a criminalității în acest domeniu, anual înregistrându-se mii de morți și răniți, precum și pagube materiale importante în accidentele rutiere provocate de participanții la trafic.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 335 din Codul Penal are următorul text de lege:
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.
Formele de săvârșire a infracțiunii de conducere fără permis pe drumurile publice
Această infracțiune se va reține atunci când:
• o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul sau un tramvai, fără să aibă permis de conducere;
• o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul, având permis de conducere însă necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau având permisul retras ori anulat;
În această categorie se încadrează și persoana al cărei drept de a conduce a fost suspendat sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România;
• o persoană încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află într-una dintre situațiile anterioare sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.
Nu se va reține această infracțiune atunci când:
• subiectul activ a a promovat examenul în vederea obținerii permisului de conducere dar încă nu se află în posesia permisului de conducere deoarece permisul de conducere reprezintă doar dovada dreptului de a conduce;
• o persoană oprită în trafic nu poate prezenta un permis de conducere întrucât l-a pierdut, dar posedă un astfel de permis de conducere
În ambele situații prezentate mai sus, agentul de poliție va verifica în baza de date dacă respectiva persoană posedă sau nu un permis de conducere și dacă acesta nu este suspendat sau anulat.
În ceea ce privește modalitatea prevăzută la alin. (3), încredințarea unui vehicul, se va reține această infracțiune chiar și în situația în care persoana căreia i-a fost încredințat vehiculul nu îl conduce. Încredințarea constă în oferirea cheilor vehiculului, indicarea locului în care acesta se află, etc.
Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de la alin. (1) este inchisoarea de la 1 la 5 ani, iar pentru cea de la alin. (2) si (3) inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda. cum rezultă şi din denumirea capitolului, precum şi a incriminărilor, acest grup de infracţiuni prezintă anumite caracteristici care le diferenţiază de alte grupe, caracteristici rezultate din specificitatea activităţii sociale reglementate, respectiv circulaţia pe drumurile publice.
Ceea ce caracterizează acest grup de infracţiuni este în primul rând, valoarea socială apărată, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, valoare socială care implică în complexitatea sa, integritatea fizică a persoanelor, vehiculelor, a mărfurilor transportate sau a altor bunuri.
O altă caracteristică a acestui gen de infracţiuni este reprezentată de varietatea subiecţilor activi, care pot avea o anumită calificare ce poate consta în calitatea de conducător de vehicul atestată de deţinerea permisului de conducere corespunzător categoriei vehiculului condus, în calitatea de persoană cu atribuţii de verificare, inspecţie tehnică, reparaţii sau intervenţii tehnice etc.
De asemenea, subiect activ al unora dintre infracţiuni poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile generale cerute de lege. Spre deosebire de alte infracţiuni, cele examinate pot fi săvârşite şi în condiţii în care poate fi atrasă răspunderea penală a persoanelor juridice. De regulă subiectul pasiv general în cazul acestor infracţiuni este statul în calitatea sa de titular al valorilor sociale apărate, dar în anumite situaţii, subiect pasiv poate fi şi o persoană fizică sau juridică.
Elementul material al laturii obiective se realizează printr-o varietate de acţiuni sau inacţiuni care diferă de la o faptă la alta, printre care menţionăm: punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere etc.
Pentru întregirea acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective, în cazul fiecărei infracţiuni trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe esenţiale specifice fiecăreia dintre acestea. Printre aceste cerinţe, menţionăm: existenţa unui drum public, a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau cu număr fals cunoaşterea situaţiei unei persoane care nu nu posedă permis de conducere, etc.
De cele mai multe ori, urmarea imediată care se produce constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, dar există situaţii în care urmarea constă în producerea unui accident de circulaţie sau în producerea unui accident de circulaţie care a avut ca urmarea uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane. Pentru a se evita alte interpretări, legiuitorul a realizat o interpretare legală a sintagmei de accident de circulaţie, care constă în „evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
– s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;
– a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;
– în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare” (art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată).
De asemenea, legiuitorul a interpretat şi noţiunile de vehicul, autovehicul şi drum public, noţiuni care apar menţionate frecvent în conţinutul juridic al majorităţii infracţiunilor din această grupă. Astfel, prin vehicul se înţelege, sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări (art. 6 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată).
Prin termenul de autovehicul se întelege, orice vehicul echipat, prin construcţie, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatări agricole şi forestiere, precum şi vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite maşini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional, pe drumul public nu sunt considerate autovehicule.
Potrivit legii (art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată), prin drum public se înţelege orice cale de comunicare terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.
În ultimii ani, pe fondul dezvoltării relaţiilor de cooperare dintre toate statele europene, şi, în special, al celor membre U.E, traficul rutier a cunoscut o creştere fără precedent
Prin examinarea realizată am evidențiat necesitatea și totodată importanța incriminării unor asemenea fapte, scopul final fiind acela de prevenire și combatere a criminalității din acest domeniu.