Întrucât am tratat într-un articol anterior soluția de clasare – soluție de netrimitere în judecată, în cuprinsul acestui articol vom prezenta procedura de clasare dispusă de organele judiciare
1. Procedura de clasare
Aceasta poate fi dispusă doar de către procuror, la cererea părţilor sau a unui subiect procesual principal, la propunerea organelor de cercetare penală sau din oficiu. Subiecți procesuali principali sunt suspectul și persoana vătămată. Organele de cercetare penală se adresează procurorului prin referat. Astfel organele de cercetare penală după terminarea urmăriri penale, dacă constată că sesizarea nu îndeplinește condițiile legale sau este incident unul dintre cazurile de la art. 16 din Codul de procedură penală înaintează procurorului referatul cu propunere de clasare a cauzei.
Actele prin care se poate dispune clasarea sunt ordonanţa sau rechizitoriul. Ordonanţa de clasare priveşte toate persoanele cu privire la care s-a efectuat urmărirea penală şi toate faptele cercetate. Clasarea prin rechizitoriu se poate dispune când acesta vizează doar o parte din faptele sau persoanele cercetate în cursul urmăririi penale. Rechizitorul sau un extras din acesta se va comunica suspectului, inculpatului şi altor persoane interesate.
Procedura de soluţionare a clasării cauzei va putea cuprinde propunerea organului de cercetare penală în cazul în care procurorul supraveghează activitatea acestora, putând dispune clasarea dacă o consideră întemeiată pentru motivele arătate în referat sau pentru alte motive.
De asemenea propunerea de clasare a organelor de cercetare penală va putea fi făcută şi prin referatul de terminare a urmăriri penale. Procurorul dacă constată că propunerea de clasare nu este întemeiată va dispune restituire dosarului organului de cercetare penală în vederea continuării cercetărilor în cauză.
2. Cazuri în care se dispune clasarea
2.1 Nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt indeplinite condiţiile de fond şi de formă esenţiale ale sesizări. Lipsuri esenţiale ale sesizări sunt acelea care nu pot fi remediate şi care împiedică determinarea cadrului procesual, cum ar fi lipsa semnături, lipsa numelui persoanei care a formulat sesizarea, lipsa totală a descrierii faptei.
Acest caz de clasare intervine numai înainte de începerea urmăriri penale în rem vizând actele de sesizare constând în denunţ sau plângere. Dorim să menţionăm că această situaţie intervine doar dacă lipsurile nu au fost complinite în procedura administrativă prevăzută de articolul 294 aliniatul (2) Cod procedură penală.
2.2 Se constată incidenţa cazurilor prevăzute la articolul 16 aliniatul (1) care împiedică punerea în mişcarea a acţiunii penale sau exercitarea acesteia; acestea pot interveni înainte de începerea urmăriri penale în rem sau după începerea urmăriri urmăriri şi după momentul punerii în mişcare a acţiuni penale faţă de o persoană.
3. Mențiuni obligatorii din ordonanța de clasare
Când clasarea este dispusă prin ordonanţă, va cuprinde menţiunile de la art 286(2) precum şi dispoziţii privind:
a) ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei. Ordonanţa de clasare nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa persoanei şi a persoanei care a săvârşit-o.
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii; se va putea dispune restituirea bunurilor care nu fac obiectul confiscării speciale sau extinse.
c) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale; măsura confiscării speciale are ca scop înlăturea unei stării de pericol prin confiscarea bunurilor care spre exemplu au fost produse sau folosite în urma săvârşirii faptei prevăzute de legea penala având un caracter nejustificat. Această măsură de siguranţă se poate dispune şi în cazul în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
d) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris;
e) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă prevăzute de articolele 109 sau 110 din Codul penal, dispoziţiile art 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzător; această dispoziţie a suferit modificări în urma O.U.G nr. 18/2016.
f) cheltuielile judiciare; sunt menţionate doar cheltuielile efectuate de către stat, urmând ca asupra cheltuielilor efectuate de subiecţi procesuali principali sau de către părţi să se pronunţe instanţa de judecată.
Se vor face menţiuni şi despre măsurile preventive dispuse în cauză, putându-se constata încetarea de drept a acesteia. În acest sens procurorul va înstinţa administraţia locului de deţinere în vederea punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Indicarea motivelor de fapt si de drept sunt obligatori doar dacă procurorul nu îşi înşuseşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori a existat suspect în cauză.
4. Înștiințarea despre dispunerea soluției de clasare
Înştinţarea despre clasare- ordonanţa se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului, după caz şi altor persoane interesate. Persoanele interesate pot fi acelea cărora le poate fi afectat un drept sau un interes. Dacă în cuprinsul ordonanţei nu sunt cuprinse motivele de fapt şi de drept se va comunica şi o copie a referatului organului de cercetare penală.
În cazul constatări de către procuror a neîndepliniri condiţiilor legale pentru dispunerea clasări, va restitui dosarul organului de cercetare penală dând dispoziţii obligatorii cu privire la activităţile ce urmează a fi desfăşurate în vederea finalizări urmaririi penale.„ Restituirea se poate dispune fie pentru că în realitate nu este incident niciun caz prevăzut de articolul 16 Cod procedură penală, fie pentru că probatoriul administrat până la momentul soluţiei nu permite formularea unei concluzii, fie pentru că se constata nulitatea unor acte procesuale ori nelegalitatea unor probe si este necesara refacerea acestora.
Dacă organul de cercetare penală a invocat unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 iar procurorul constată incidenta unui alt caz, nu se va dispune restituirea, ci clasarea cauzei în baza temeiului reţinut de procuror.”
5. Plângerea împotriva soluției de clasare
Soluţiile care pot fi atacate privesc doar cele de clasare şi nu pot fi atacate cu plângere alte dispoziţii precum suspendarea urmăriri penale, disjungerea cauzei, etc. În decizia în interesul legii nr. LVII (57)/2007 se prevede că „În practica instanţelor judecătoresti s-a ivit diversitate de soluţii în legatură cu rezolvarea problemei admisibilităţii plângerilor îndreptate împotriva măsurilor luate sau a actelor îndeplinite de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor sale dacă aceste acte nu constau în rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată la care se referă art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală.
Astfel, unele instanţe au considerat ca plângerea împotriva altor măsuri sau acte decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată este admisibilă, apreciind că o astfel de soluţie este impusă atât de conţinutul de ansamblu al dispoziţiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală, cât şi de prevederile art. 21 din Constituţia României referitor la accesul liber la justiţie, precum şi de cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul oricărei persoane la un proces echitabil.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, în afara de rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată, la care se face referire prin art. 278¹ din Codul de procedură penală, nicio altă masură luată de procuror şi niciun act efectuat de acesta sau din dispoziţia sa nu poate face obiectul plângerii la judecător. S-a relevat, în aceasta privinţă, că legiuitorul a stabilit în mod limitativ actele procurorului ce pot fi contestate pe calea plângerii reglementate in art. 278¹ din Codul de procedură penală.
S-a considerat că în astfel de situaţii obiectul plângerii nu poate privi decât rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau în ordonanţa ori rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmarire penală sau de încetare a urmăririi penale. Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prin art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 167 din Legea nr. 281/2003, se prevede că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de la lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Totodată în conformitate cu alineatul 2 al aceluiaşi articol „în cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de catre aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior”. Întrucât este un subiect deosebit de important procedura plângerii împotriva soluției de clasare, îl vom trata în mai multe articole pe blog.