Adeverința privind activitatea în muncă eliberată de angajator
Întocmirea dosarului de pensionare este o primă etapă deosebit de importantă, având efecte în stabilirea drepturilor de pensionare. Astfel, în măsura în care vă asigurați de veridicitatea și legalitatea înscrisurilor (adeverințellor) privind activitatea în muncă vă creșteți exponențial șansele ca în stabilirea drepturilor de pensionare să fie valorificate toate veniturile pentru care au fost plătite contribuțiile la asigurările sociale de stat.
Pe lângă actele de stare civilă, este necesară și o serie de acte care conduc la stabilirea vechimii în muncă și a stagiului de cotizare. Atragem atenția că există o diferență între vechimea în muncă și stagiul de cotizare. În funcție de tipul de pensie pentru care se aplică, precum și tipul de activitatea în muncă înscrisurile necesare diferă.
Veniturile obținute conform adeverinței eliberate trebuie să fie incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității prevăzut în Legea nr. 263/2010 art. 2 lit. c indiferent dacă au avut caracter permanent sau nu, întrucât conform Deciziei nr. 19/2011 si Deciziei nr. 19/2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea trebuie valorificate dacă au fost plătite contribuțiile la asigurările sociale de stat.
Condițiile legale pentru valorificarea adeverinței privind activitatea în muncă
Atestarea de către unitatea angajatoare este expresa și conform dispozitiilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii prevede următoarele: “La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.” Acest document de cele mai multe ori constă în eliberarea unei adeverințe.
De asemenea art. 7 alin. (5) din HG 905/2017 mentioneaza ca “La încetarea activităţii salariatului, angajatorii au obligaţia să îi elibereze acestuia o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, precum şi un extras din registru.”, iar alin. (6) “La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat, angajatorii sunt obligaţi să îi elibereze acestuia un extras din registru, datat şi certificat pentru conformitate, sau o adeverinţă care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă şi în specialitate, astfel cum rezultă din registru şi din dosarul personal, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.”
În acest sens, art. 125 din HG nr. 257/2011 prevede expres că: angajatorii sau orice alți detinători de arhive sunt direct răspunzatori, în conditiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Pe de altă parte, potrivit art. 158 al.6 şi 7 din Legea 263/2010 , modificată şi completată prin Legea 172/2016:” (6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.
(7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.”
La calcului drepturilor de pensie sunt necesare a fi avute în vedere și aceste venituri întrucât legiutorul nu enumeră în mod expres sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci doar indica criteriile ce permit determinarea acestora.
Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
În sustinerea acestor argumente este și Decizia civila nr. 19/10.12.2012 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca neluarea in considerare a unor sume pentru care s-au platit contributiile de asigurari sociale echivaleaza cu o incalcare a principiului contributivitatii, avand drept finalitate nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor, astfel cum, de altfel, a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19/2011 privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenta sa ca drepturile de asigurari sociale cuvenite în baza contributiilor de asigurari sociale platite constituie un bun patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale (denumita, în continuare, Conventia), ratificata de statul român prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor adiționale la aceasta conventie, cu modificarile ulterioare, fiind mentionate în acest sens Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronuntata in Cauza Ana Maria Frimu s.a. impotriva Romaniei.
Prin aceasta Curtea, desi a respins cererea ca inadmisibila, a reafirmat faptul ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României).
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 alin. 1si 2 din Legea nr. 263/2010 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 263/2010, este construită in jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul a achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru mai multe detalii privind stabilirea drepturilor de pensionare, îndeplinirea condițiilor legale ale adeverinței eliberate de fostul angajator precum și eventuala contestare a acestora, avocații colaboratori din cadrul Cabinetului vă stau la dispoziție.