Contravenția la regimul circulației publice
Prezentare generală
După cum spuneam și în prezentarea generală a dreptului contravențional, o conduită socială onestă prin care să nu se prejudicieze drepturile altor participanți la trafic, este sau trebuie să fie prezentă și în cazul circulației pe drumurile publice. De aceea, O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice vine să impună participanților la trafic anumită conduită socială care să ducă la reprimarea unor acțiuni sau inacțiuni prejudiciabile. Putem spune că acest act normativ are menirea de a asigura siguranța pe drumurile publice.
Totodată, acest act normativ prevede faptele care constituie contravenție la regimul circulației pe drumurile publice și stabilește o serie de sancțiuni contravenționale aplicabile în funcție de gravitatea contravenției săvârșite.
Este important de menționat că sancțiunile contravenționale prevăzute în O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice vizează, atât sancționarea conducătorului auto, cât și sancționarea altor persoane care pun în pericol buna desfășurare a traficului rutier.
Cele mai întâlnite contravenții la regimul circulației sunt cele referitoare la depășirea vitezei legale de deplasare. Cel mai adesea, instanțe judecătorești sunt sesizate cu analiza acestor contravenții din cauza faptului că pe lângă aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii sunt aplicate și alte contravenții complementare cum sunt reținerea permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o anumită perioadă de timp.
Constatarea acestor contravenții se poate face doar prin mijloace tehnice omologate care, ca orice dispozitive tehnice pot da erori de măsurare. Ca atare, instanța de judecată, pentru a se putea pronunța pe temeinicia și legalitatea sancțiunii contravenționale aplicate, pune în vedere instituției care a aplicat contravenția să comunice la dosarul cauzei nu doar toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, ci și toate dovezile de omologare a dispozitivelor tehnice de înregistrare, dovada calității de operator a polițistului rutier care a operat aparatul radar, precum și înregistrările video.
Aceste dovezi trebuie comunicate instanței într-un anumit termen prevăzut de lege. Fără comunicarea dovezilor cerute de instanță, procesul-verbal de contravenție se bucură doar de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție care este mai ușor de răsturnat în asemenea situații.