Stabilirea Drepturilor de Pensie
Prezentare generală
Stabilirea drepturilor de pensionare are la bază stagiul de cotizare realizat și veniturile pentru care au fost achitate contribuțiile la asigurările sociale de stat. Astfel, după etapa întocmirii și depunerii dosarului de pensionare la Casa de Pensii din circumscripția domiciliului persoanei interesate, decizia de pensionare se emite în termen de 45 de zile de la momentul depunerii. De cele mai multe ori, cel puțin la nivelul Municipiului București, această perioadă este depășită. Însă această întârziere în emiterea și comunicarea deciziei de pensionare atrage posibilitatea obligării Casei de Pensii la despăgubiri de către instanța de judecată.
Drepturile de pensionare trebuie stabilite în baza principiului contributivității, însă în prezent nu sunt luate în considerare toate veniturile contributive avute, în special cele având caracter nepermanent, fiind încălcate dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, „Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.” Însă valorificarea tuturor veniturilor indiferent de caracterul lor permanent/nepermanent se va putea dispune doar prin hotărâre judecătorească.
În acest sens Decizia Civilă nr. 19/10.12.2012 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivitătii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel, a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19/2011 privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (denumită, în continuare, Convenția), ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, cu modificările ulterioare, fiind menționate în acest sens Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Ana Maria Frimu s.a. împotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale.